Woo am blog. Al 3-lea blog. Sa vedem cat ma tine si asta.
So…
Speram ca macar primul post sa fie mai cheerful, dar nu pot. Saptamana asta a fost varza. Respectiv:
Luni- s-a facut bine profa de latina dupa aproape 2 saptamani de absenta. Eh. (latina e o limba frumoasa si moarta. Ea de ce nu poate fi la fel? )
Marti- testul la economie a fost praf. Tough shit frate. Tara are multi economisti dar zero economie.
Miercuri- s-a suparat profa de bio pe noi si s-au schimbat calculatoarele la TIC (care nu au net)…adio Conquizator. Hello boredom and Solitaire.
Joi- bine ca ne invata aia de romana ce si cum cu normele literare gen “poem si nu poiem” cand ea zice clar si raspicat “poeziă” sau amiciţiă“. Dar e a noastra si o iubim (not). Plus engleza. Why, oh why do thee has to learn thy english literature?
Vineri- ma in principiu nici la o teza nu dai 4 pagini A4 cu scris marunt, daramite in 35 de minute de ora:| dar de ce ne mai minunam la un amarat de test cand se pare ca toate notele vor fi numai din teste de genu’.
Ai zice ca e destul, dar nu…nu nu nu nu. Aici intervine chestia aia…cum ii zice…Romania. Ah da.
Si cu asta o sa fac o categorie numita instinctiv poate, Wonderland. Adica Romania, tara tuturor posibilitatilor.
Si daca il mai aud pe unu spunand ca aia e America, ca Obama, ca vise implinite pentru toti, ca n-ai dreptate, il invit sa vina cu mine o data intr-o institutie publica foarte draga mie, Posta Romana. Oricare. Preferatul meu este oficiul nr. 79, la intersectia Mosilor- Obor. Te trateaza acolo ca pe ultimul jeg si de asta nu mai pot ele. Am 2 exemple:
1) Ma duc sa platesc factura. Vorbeam cu o colega despre Karl Marx, in liniste si frumos. In maxim 10 secunde, tipa se scoala de pe scaun, pensionarii se pregatesc de asalt mortal cu bastonul si sacosa de ceapa si incep la unison: “Taceti ! Nu aveti voie sa vorbiti in POSTA. Unde va credeti, pe coclauri? Asa sa vorbiti la voi acasa, sunteti nesimtite! “. Mai zen din fire, le zic: “Dar vorbeam foarte incet si nu deranjam. Ce, nu am voie sa vorbesc? “. Ei hotarati: “NU! Nu ai voie! Iesi mai repede sau o chem pe tanti Flori”. Eram deja…wow, daca s-a ajuns la tanti Flori, e grav. Plec, dar cu factura platita si restul dat pana la ultimul ban. :>
2) Azi, ma duc la posta nr 10, la multi km de casa, dracu stie de ce tocmai acolo. In principiu, banii vin la usa mea, dar postasul vine numai intre 9 si 12 cand nu e nimeni acasa. Asa ca lasa un talon la usa si mai vine cand isi aduce aminte. Eu ma duc la posta frumos, buletin, talon, zambet larg si pregatita de orice si ce mi-e dat sa aud dupa juma’ de ora de stat la coada ca deh, ajunge un ghiseu la un cartier intreg nu? Cica: “Imi pare rau dar degeaba ai venit. Nu pot sa iti dau tie alocatia, pentru ca nu figurezi tu cu numele pe adresa, chiar daca tu esti beneficiarul alocatiei.” Dezarmata oarecum de atitudinea ei mult prea binevoitoare, intreb resemnata: “Dar cu procura nu pot sa vin? Ca tata nu poate, e la munca’. Raspunsul, evident, nu.
Dar stai ca suna telefonul. Raspund, vorbesc un pic…si ma trezesc: “Bai fetito n’ai voie cu telefoane si sa vorbesti in POSTA! Iesi afara! Hai, acum! “.
(si desigur, acum va veni alle sa-mi dezvirgineze blogul si va scrie un comment mai tare decat va fi blogul asta in toata existenta lui…sa te vad >:) )
November 14, 2008
Categories: Scoala, Wonderland . Tags: posta romana, profa de latina, romania, Scoala . Author: Tărtăl . Comments: 1 Comment